Nu se joacā cu cuvântul BISERICA

Nu se joacă cu terminologia BISERICA ...e periculos se duce la păcat...(un răspuns ier.Petru Pruteanu de la un fost ascultator si ucenic al lui )....


Chiar in timpul post sinodal ..al sinodului tâlharesc multi teologi ortodocsi au inceput a teologisi si comenta hotarârile sinodului eretic ecumenist ...Unul din eii e ,si cu parere de rau .e si fostul meu dascal in teologie ier.Petru (Pruteanu) actual Egumen la o manăstire din Portugalia ..subordonata Episcopiei de Korsun.patriarhia Moscovei..
Dupa toate ....câte am aflat şi ce am citit atât pe bloggul lui personal ,dar si pe portalul oficial al Mitropoliei Moldovei "Moldova Ortodoxă" se observa minciuna ecumenista care se impune pentru spalarea creerilor ortodoxe .
Redau mai jos " difiniţia teologică a cuvantului "BISERICĂ " atat de "explicită" şi comentata de ier.Petru (Pruteanu) tot atât si de oficiata în Mitropolia Moldovei ca "ADEVĂR"..
---------------------------------------------------------------
""Ieromonah Petru Pruteanu ;

Pentru a clarifica puţin lucrurile, e bine să ştim că termenul „biserică” se foloseşte cu referire la confesiunile eterodoxe în majoritatea manualelor de teologie dogmatică, dar şi în scrierile unor teologi asceţi cum a fost, de exemplu, părintele Gheorghios Kapsanis, egumenul Mănăstirii Grigoriou din Athos. Acesta din urmă scria cuvântul „Biserică” cu majusculă doar în cazul Bisericii Ortodoxe, iar în celelalte cazuri le scria cu minusculă – diferenţă care se făcea şi în documentul sinodal. Mai mult decât atât, eterodocşii şi mai ales romano-catolicii sunt numiţi „biserică” chiar de unele sinoade anti-latine (!), precum şi în cărţile de cult. De exemplu, în „Rânduiala” primirii latinilor în Biserica Ortodoxă, aprobată de „Sfântul şi Marele Sinod” din 1484 sub conducerea patriarhului Simeon al Constantinopolului, printre altele se spune: „Vrei tu, omule, să devii ortodox şi să te lepezi de toate dogmele ruşinoase şi străine ale latinilor, adică despre pogorârea Duhului Sfânt, căci ei greşit gândesc şi cred că El purcede şi de la Fiul, şi de slujirea cu azime şi de celelalte obiceiuri ale bisericii lor, care nu concordă cu Biserica sobornicească şi ortodoxă a Răsăritului?” (Ράλλη-Ποτλῆ, Σύνταγμα…, vol. 5, p.144). Acelaşi termen se foloseşte şi într-o „Rânduială” mai târzie de primire în Biserica Ortodoxă a unui latin: „Dispreţuieşti şi te laşi de inovaţiile bisericii apusene…?”, „Scuipi tu asupra stropirii la Sfântul Botez în biserica apuseană…?”, „Te lepezi şi te scârbeşti de afirmaţiile nebune ale bisericii apusene…?” ş.a. (vezi. π. Γεωργίου Μεταλληνοῦ, «Ὁμολογῶ ἕν βάπτισμα», Athena 1996, p. 134 şi urm.). Pe lângă Sinodul din 1484, la un alt Sinod important care a avut loc în Cipru în 1406, preşedintele Sinodului, Iosif Vrienios (mentorul lui Marcu Eugenicul), de asemenea foloseşte pentru confesiunea romană-catolică termenul de „biserică Acelaşi termen îl foloseşte şi patriarhul Ieremia al II-lea al Constantinopolului cu referire la luterani. Prin urmare, există destule texte dogmatice şi liturgice importante care admit folosirea termenului „biserică” cu referire la confesiunile eterodoxe.

Prin urmare, exprimarea din documentul final al Sinodului (art. 6) mi se pare  destul de echilibrată: „Biserica Ortodoxă recunoaşte denumirile istorice ale bisericilor şi confesiunilor eterodoxe cu care nu se află în comuniune…”. Cu alte cuvinte, noi folosim expresia „Biserica (Romano-)Catolică” doar pentru că aceasta a fost cândva Biserică şi, în virtutea denumirii istorice, noi acceptăm acest titlu inclusiv atunci când comunitățile ortodoxe semnează contracte juridice cu „Biserica Catolică”, de la care închiriază lăcașe de cult în Occident. Dar recunoaşterea acestei denumiri istorice şi juridice nu înseamnă şi recunoaşterea caracterului eclesial al confesiunii respective, căci aceasta ar atenta la „unicitatea” Bisericii mărturisită în Crez.

Dar de ce episcopii noştri n-au ieşit să explice poporului aceste lucruri, ştiind că, de jumătate de an încoace textele presinodale fac furori pe internet, iar diferiţi fanatici semidocţi numeau apriori şi continuă să mai numească Sinodul din Creta drept unul „tâlhăresc?"" 
---------------------------------------------------------------


Tema acestei contribuţii este cu siguranţă una dintre cele mai dificile si problematică cu care se confruntă ecumenismul, dar şi una dintre cele mai importante. Răspunsul care se aşteaptă de la mine astăzi, aici, are mai multe părţi:

1)   Care este poziţia centrală şi concepţia despre Biserică ?

2)   Unde sunt limitele dintre identitatea reală şi cea falsă a Bisericii „una, sfântă, catolică (deplină) şi apostolică" si restul cultelor religioase.

3)   Ce fel de unitate vrem să realizăm prin toate aceste eforturi ecumenice, pentru a se ajunge într-adevăr la comuniunea deplină a bisericilor?

Pentru a răspunde acestor întrebări, mi se pare important ca noi să definim la fel noţiunile. Altfel, există pericolul să facem confuzii, deşi folosim aceleaşi cuvinte. Multe neînţelegeri s-au ivit în acest fel şi au denaturat în probleme insolvabile. Acest lucru este valabil, în mod deosebit, pentru noţiunea „biserică” sau ecclesia?

Voi încerca să prezint câteva consideraţii cu privire la întrebările formulate mai sus, din perspectiva teologiei ortodoxe. De la început trebuie să subliniez faptul că toate aspectele pe care le voi prezenta aici nu sunt „o invenţie” a Bisericii Ortodoxe privită în sens confesional, ci îşi au fundamentele şi izvoarele în Biserica primară si sf.Scriptura . Convingerea fermă a Bisericii Ortodoxe şi a teologiei ortodoxe este aceea că reprezintă şi trăieşte până astăzi, în continuitate cu începuturile vieţii creştine, credinţa primară păstrată de-a lungul evoluţiei istorice a Bisericii .

Pentru a intelege pe deplin înalţimea ,lăţimea si adâncimea teologica a cuvantului BISERICA -ECCLESIA -hai sa apelam la sf.Scriptură ce zice ea? 
Mântuitorul Hristos pe baza adevaratei credinte in El -Temelia noastra va zidi BISERICA (ecclesia -in greacă) SA ,care portile iadului ,nu o va birui pe dânsa. (Mat 16.18.) .BISERICA MEA -PLENITUDINEA ,DESĂVÂRŞIREA SI HARUL MÂNTUITOR PENTRU ORICE CRESTIN ORTODOX , fara Biserica nu există MÂNTUIRE .1Tim.3.15...Acum adresez o întrebare retorica atat dascalului meu ier.Petru ,cât si restul ecumenistilor ? DE CE PORŢILE NU O POT DARAMA ..DAR NU SI IADUL IN ÎNTREGIME? raspunsul e pe faţă.. ÎNVĂŢĂTURA ce am primit-o de la p.ieromonah Petru -toata învatatura eretica nu provine din iad,dar teologic, toata erezia are drumul si cararea inspre portile iadului ...si nu o vor birui Biserica caci in Ea se infaptueste atat Tainele MÂNTUITOARE prin care crestinul ortodox fara ele nu se poate mântui ..atât si PRONIA Divina ..vezi 1Cor.12.28-31.
Doar in acest caz întalnim difiniţia acestui cuvânt grecesc ecclesia ..
1 Corinthians 12:28
[28]καὶ οὓς μὲν ἔθετο ὁ θεὸς ἐν τῇ ἐκκλησίᾳ (ecclesia-BISERICĂ)πρῶτον ἀποστόλους, δεύτερον προφήτας, τρίτον διδασκάλους, ἔπειτα δυνάμεις, ἔπειτα χαρίσματα ἰαμάτων, ἀντιλήμψεις, κυβερνήσεις, γένη γλωσσῶν.-si îl foloseste Ap.Pavel pentru ca Harul domina in Biserica ...PLINĂTATE , HAR si ADEVĂR.
Dar daca e sa fim puţin mai atenţi ...se observa ca acelas ap.Pavel pentru unele Biserici-ADUNARI crestine care se abat câtuşi de puţin de la Adevar ,fie din nestiinţă ,fie intentionat foloseste alt cuvant sinonim si nu Ecclesia -Biserica din simplul motiv ca se socotea ca Biserica nu a lucrat mântuirea pentru membrii eii pe deplin si Harul în acea adunare era nelucrator ...vezi Evrei 10.25

Hebrews 10:25,
[25]μὴ ἐγκαταλείποντες τὴν ἐπισυναγωγὴν (epsinagogen-ADUNARE ,si nu ἐκκλησίαι Biserica)ἑαυτῶν, καθὼς ἔθος τισίν, ἀλλὰ παρακαλοῦντες, καὶ τοσούτῳ μᾶλλον ὅσῳ βλέπετε ἐγγίζουσαν τὴν ἡμέραν.

Un alt Apostol biblic face aceias difinitie ca sf.Ap.Pavel....Sf.Ap.Iacov cand ii mustra pe crestinii din Asia mica ..nu mai difineste ca Biserica ci chiar o face SINAGOGA din simplul motiv ca faceau diferenta intre crestini ..intre bogati si saraci ...si iaras Harul e nelucrator in acea adunare prin care o difineste drept SINAGOGĂ -evreescul adunare.

James 2:2
[2]ἐὰν γὰρ εἰσέλθῃ εἰς συναγωγὴν ( Sinagogen- adunare) ὑμῶν ἀνὴρ χρυσοδακτύλιος ἐν ἐσθῆτι λαμπρᾷ, εἰσέλθῃ δὲ καὶ πτωχὸς ἐν ῥυπαρᾷ ἐσθῆτι,

În Timpul Apostolic scârbii Apostolilor erau deja consecventi la rostirea si difinirea de BISERICA ...aveau o frica ca sa nu fie o erezie sau o difinitie incorecta data unor comunitati crestine ...însă actualii ecumenisti au perdut frica ....cat tine de asa zisele numiri sau difinitii de biserica acceptate de unele sinoade locale din evul mediu ...işi are raspunsul sau ....daca si sa pronunţat cuvantul "biserica" de unii ierarhi hai sa nu il luam drept dogma si difinitie pentru cultele religioase eterodoxe..pentru ca în ele nu exista PLINATATEA HARULUI si desăvârşirea ,iar daca nu exista se ne conducem de ce invaţă Sf.Scriptură.

Amintim câțiva termeni care lasă loc de interpretare: „Biserica Ortodoxă, fiind Biserica Una, Sfântă, 
Sobornicească si Apostolească, crede cu tărie, în constiinţa ei eclesială profundă, că ocupă un loc central în promovarea unităţii crestine în lumea contemporană.” Prima parte a textului este foarte clară: Biserica Ortodoxă este Biserica Una, Sfântă, Sobornicească și 
Apostolească. A doua parte a frazei, naște întrebări serioase. Ce fel de unitate promovează Biserica Ortodoxă? Ce înseamnă „unitatea creștină”? Unitate, pentru Biserica Ortodoxă înseamnă un singur lucru, și anume revenirea ereticilor la Ea prin Taina Botezului și lepădarea (anatematizarea) învățăturilor eretice. 
Paragraful 2: „Responsabilitatea Bisericii Ortodoxe pentru unitate, precum si misiunea ei universal au fost exprimate de Sinoadele Ecumenice. Acestea au subliniat, în special, legătura indisolubilă care există între dreapta credinţă si comuniunea sacramentală.” Dacă legătura dintre dreapta credință și 
comuniunea sacramentală este indisolubilă, așa cum corect se afirmă aici, atunci în ce mod caută să refacă „unitatea” pierdută Biserica Ortodoxă? Dacă Biserica este Una și Unica, și nu se poate diviza, ce unitate să refacă? Ori avem Unitatea, ori nu o avem. Iar dacă o avem, de ce trebuie să „o refacem” din moment ce o avem? 
Paragraful 6: ”Biserica Ortodoxă acceptă denumirea istorică a altor biserici si confesiuni crestine eterodoxe, fără a fi în comuniune cu ele, dar crede că relaţiile ei cu acestea trebuie să 
se sprijine pe clarificarea, cât mai repede si cât mai obiectiv posibil, a întregii lor eclesiologii si, în special, a învăţăturii lor generale despre Taine, har, preoţie si succesiune apostolică.” 
Este adevărat că în anumite texte din patrimoniul patristic ereticii 
au fost numiți „sinagoga satanei”, „biserica nelegiuiților”, „biserici blestemate”, etc. Și se poate spune că termenul de „biserică” a fost folosit ca terminus tehnicus, nu în sensul 
propriu al definirii a ceea ce înseamnă Biserica. Nu te poți juca cu termenologia parinte Petru Pruteanu ..iertare ....

Un singur exemplu ..in ierurghia inmormântarii este rugaciunea de dezlegare a "blestemului preoţesc" in molitfelnic e scris intr-o limba populara dar nu si dogma ...in Ortodoxie nu exista Blestem, ci Caterisire ,anatema ..si cel mai rau caz AFURISIREA .

Cat de exemplul Molitfelnicului ..iertare parinte Petru (Pruteanu)dar minţiti fara sa roşiţi ....daca il aveti pe cel grecesc cenzurat de ecumenisti e treaba dvs.personala dar nu si a Ortodoxieii.

Cu mult respect al dvs. ucenic si ascultător ..Mihail...   



Комментарии